Clopotul materie si gând

     Lucrarile lui Dan Nistor aduc în prim plan nenumărate ipostaze sufletești ale artistului și ale omului în general - de la speranță și curajul de a visa până la dezdănejde și neîncrederea într-un nou început – vorbind totodată despre frumusețea vieții de cuplu dar și despre crizele, tensiunile și disperarea prin care doi oameni ajung la un moment dat să treacă. Chiar și titlurile unor lucrări precum “Cuplu” demonstrează acest lucru. Clopotul din lucrările lui Dan nu este doar obiect, ci și personaj, semn universal care cântă în noi toată durerea și bucuria lumii dar și sinele nostru care-și strigă disperarea în fața divinității. Sunt extraordinare lucrările în care clopotul se identifică aproape radiografic cu personajul preluându-i acestuia toată încărcătura sufletească și împrumutându-i la rândul său atribuții prevestitoare. Pentru că expoziția stă și sub semnul prevestirii, fiecare lucrare în parte vestind schimbări, drame, împliniri. Și nu doar prin prezența în sine a clopotului, ci și prin relațiile dintre personaje și obiecte, prin compozițițiile tensionante. Clopotul devine astfel un semnal de alarmă vizavi de nemulțumirile și deziluziile noastre dar și vocea bună din adâncul nostru care ne îndeamnă la trezire și care ne dă speranța că sfârșitul – oricare ar fi el - este în fond o reînoire a spiritului și a lumii. Născute dintr-un grafism curat, plin de forță – ca sunetul oricărui clopot de pe lumea asta – personajele lui Dan spun poveștile lui sufletești, gândurile și ideile lui despre iubire și cuplu, despre viață și moarte. Sunt convinsă că toate aceste trăiri vor răsuna la fel de puternic și din lucrările proiectului următor în care clopotul și personajele lui Dan vor fi, din câte am înțeles, elemente de “mobile art”.

Oana Borviz

Istoric de Arta